IN DULCELE STIL CLASICESC

eu una singura iubesc
si nu mai vreau nimic in schimb
de-atatea ori pe drum ma plimb
prin ceata s-o zaresc
dar nu mai vine ca atunci
cand colindam prin vai si lunci
ce zile, ce picioare lungi
eu una singura iubesc
cu doruri multe si prelungi.

dar n-are chef de mine-acum
sau nu stiu, poate n-are timp
eu stau plouat cu gandul tamp
si vreau s-o vaz, da cum-necum
gaseste cate un motiv
- ba n-are maneci, n-are tiv
caci n-are chef de mine-acum
si-s ca o curca, emotiv...

asud la greu si-mi pica rau
fiece vorba ce-mi sopteste
eu mut stau, tac precum un peste
si nu-mi prieste ni'ca, zau.
nu geaba-s primul natarau
in catastive de praf pline.
asud la greu si-mi pica rau
altminteri mi-ar pica mai bine.

NEPĂSARE

Nu cer nicicui să-mi steie prea aproape;
pe cei de lîngă mine, -i cert, să plece
de nu le plac, şi de mai vor să scape
să fugă-acum, că timpul iute trece.
Şi-ajungem dintr-o dată singuri, singuri...
şi n-avem mîine nici un braţ pe umăr,
cînd apăsat păşim, prea drepţi şi siguri
şi-a zilelor socoată e sub număr.
Trăim puţin, gemea mai ieri poetul,
spunînd că-i scurtă-a naibii-a vieţii, aţa.
Trăim prea mult, - acesta e secretul
şi nu ştim ce să facem cu viaţa.

Urîm prea mult, iertăm puţin - e lege,
În suflul nostru, nepăsarea-i rege.