NEPĂSARE

Nu cer nicicui să-mi steie prea aproape;
pe cei de lîngă mine, -i cert, să plece
de nu le plac, şi de mai vor să scape
să fugă-acum, că timpul iute trece.
Şi-ajungem dintr-o dată singuri, singuri...
şi n-avem mîine nici un braţ pe umăr,
cînd apăsat păşim, prea drepţi şi siguri
şi-a zilelor socoată e sub număr.
Trăim puţin, gemea mai ieri poetul,
spunînd că-i scurtă-a naibii-a vieţii, aţa.
Trăim prea mult, - acesta e secretul
şi nu ştim ce să facem cu viaţa.

Urîm prea mult, iertăm puţin - e lege,
În suflul nostru, nepăsarea-i rege.