IN DULCELE STIL CLASICESC

eu una singura iubesc
si nu mai vreau nimic in schimb
de-atatea ori pe drum ma plimb
prin ceata s-o zaresc
dar nu mai vine ca atunci
cand colindam prin vai si lunci
ce zile, ce picioare lungi
eu una singura iubesc
cu doruri multe si prelungi.

dar n-are chef de mine-acum
sau nu stiu, poate n-are timp
eu stau plouat cu gandul tamp
si vreau s-o vaz, da cum-necum
gaseste cate un motiv
- ba n-are maneci, n-are tiv
caci n-are chef de mine-acum
si-s ca o curca, emotiv...

asud la greu si-mi pica rau
fiece vorba ce-mi sopteste
eu mut stau, tac precum un peste
si nu-mi prieste ni'ca, zau.
nu geaba-s primul natarau
in catastive de praf pline.
asud la greu si-mi pica rau
altminteri mi-ar pica mai bine.

NEPĂSARE

Nu cer nicicui să-mi steie prea aproape;
pe cei de lîngă mine, -i cert, să plece
de nu le plac, şi de mai vor să scape
să fugă-acum, că timpul iute trece.
Şi-ajungem dintr-o dată singuri, singuri...
şi n-avem mîine nici un braţ pe umăr,
cînd apăsat păşim, prea drepţi şi siguri
şi-a zilelor socoată e sub număr.
Trăim puţin, gemea mai ieri poetul,
spunînd că-i scurtă-a naibii-a vieţii, aţa.
Trăim prea mult, - acesta e secretul
şi nu ştim ce să facem cu viaţa.

Urîm prea mult, iertăm puţin - e lege,
În suflul nostru, nepăsarea-i rege.

Doar porcului ruşine îi mai este...

Ziare şi posturi vîndute puterii,
Elite, eroi, aşa-zişi - dizidenţii.
O masă amorfă - populaţia tăcerii.
O mare de oameni lipsiţi de pretenţii.
Moralişti de prin rang, aţi ghicit - indecenţii.
Pămîntul ce muge că are-o poveste
scăldată-n ruşine de toţi impotenţii...
Niciunuia ruşine nu-i mai este!

Veniră cu gloata prinţi trufaşi de-afară.
ne-arată cu deştiu că ce facem nu-i bine.
Ne pun iar la bir şi ne dau zamă-amară
ne-ncearcă puterea cît va a mai ţine.

...Şi ne obligă la drumul care duce spre ruina totală..Şi prostimea zace şi tace ..Ce ar avea de zis? Mai ieri îi auzeam pe toţi cum cheamă veşnicul salvator..străinul care pune rînd în toate! Nu! Nimeni nu-i salvator mai bun decît îţi eşti tu însuţi! Şi dacă nu te poţi ridica mai sus decît îţi dau voie cei..de-acolo de sus, încearcă să rezişti. Schimbarea nu se poate face cu oameni laşi şi decăzuţi din starea de speranţă. Nu se face cu oameni nepăsători care trăiesc de pe azi pe mîine pentru a se apropia de groapă. Schimbarea se face cu oameni puternici care ..sunt liberi să-şi aleagă o zi şi împreună să spună, de-acum GATA! NE-A AJUNS!
Şi-atunci vor răsturna poate printr-un singur cuvînt marile arme ale puterii: presa preavîndută ei, toate scheletele de jurnalişti care ne-au minţit mereu şi continuă s-o facă, toată harababura liberală...ah ce nume frumos! LIBERAL..îţi încreţeşte buzele a silă..."Cine nu se privatizează e liber să moară! La dracu cu ţăranii, la dracu cu muncitorii, la dracu, la dracu, la dracu cu toate!" Printr-un cuvînt să fie zdrobiţi ca nişte gîndaci nemernici toţi, dar chiar toţi cei care ţin frîiele puterii în mîini...Şi-apoi să vină un văl de uitare pe capetele lor boante, de unde să nu-şi mai amintească generaţiile viitoare de trecere lor inutilă prin lume.
Dar pînă la clipa rostirii cuvîntului...tot ce pot cere de la mine e rezistenţa...

ODĂ PORCULUI

Cînd dacii dănţuiau la foc,
latinii îşi umpleau samarul,
cînd dacii nu aveau noroc
latinii îl aveau cu carul.
apoi a năvălit barbarul -
de-acolo multe ni se trag...
alegem Calea dînd cu zarul
Oh, porc, al nostru prieten drag.

Vai, de simţim furnicături
noi ni le oblojim cu spînză,
Înfulecăm cu zece guri
punînd osînză pe osînză.
De la dejun picăm în prînză
de-acolo multe ni se trag.
Un trai avem, din pînză-n pînză
Oh, porc, al nostru prieten drag.

Întoarcem vorbele pe dos
a moralişti ne spoim faţa.
Scuipăm, însă vorbim frumos
şi cică-n piept ne luăm viaţa...
De noi azi rîde şi paiaţa:
de-acolo multe ni se trag.
Din tot ce-i rău azi facem piaţa.
Oh, porc, al nostru prieten drag.

Te-avem în fruntea ţării - sus -
te-avem şi-aicea printre noi,
Şi-n tot ce e şi nu s-a spus,
Şi-n tot ce fi-va mai apoi,
Venit-au apele puhoi
de-acolo multe ni se trag
Cît jegu-l ţii pe perii moi
Oh, porc, al nostru prieten drag.

ENVOY A LE PORC

Îmi cer iertare, nu-i aşa,
te-asemuim prosteşte, iartă...
Mi-i mintea dusă, tra-la-la
şi după ea, şi gura spartă.
Ai drept, de vrei acu' ne ceartă,
că toate mi se-adună, vag...
Nu, regii, alte hramuri poartă
Oh, porc, al nostru prieten drag!

[FINIS]

Proiectul "Vand porc"

Nascut din dorinta de a ridica pumnul, pasnic si naiv, inspre cerul sub care o societate amorfa-n simturi si moralitate isi duce traiul. Traiul care nu explica sub nici un chip prin forma sa precara, motivul pentru care ochii nostri stau inchisi si muti.

Numele proiectului, barbar pentru multi, viciat in intelesuri pentru altii este o rampa de lansare. NU sub pretextul ca repulsia naste interes, doar prin speranta ca cineva care chiar doreste sa cumpere un porc sa aiba revelatia descoperirii unui altelier de creatie.

De la lansarea cu fast a initiativei (sic!) am putut sa observ ca numele nu ii este cea mai puternica si remarcabila latura. Asta nu are a face. Continutul va contrasta rasunator cu prima impresie. De ce sa nu marturisesc ca perspectiva sutelor de studenti care vor purta tricouri cu "VandPorc" intr-o miscare de unitate pentru o Romanie scapata de apucaturile-i umbroase m-a bantuit. Bineinteles, manifestatii pasnice garnisite cu ocazionale bannere inscriptionate cu "Make budinca, not War".

Ce mai, proiectul in sine zace-n umbra scopului maret. Asemenea unui porc. Suna urat nu? Bine ca Indiferenta, Miselia si Nesimtirea sunt privite mai bine decat blajinul porc. El nu raneste pe nimeni. De fapt, este cel mai bun prieten al omului.

Oda dulcelui claxon de Dambovita

Ma plec in fata puritatii tale sonore.
Ale tale zgomote se imbina precum vibratiile unei balene ucigase esuate,
Mugetul tau prelung ma poarta spre Nirvana,
Tipatul tau scurt imi taie respiratia si o indoaie in priviri spre mine insumi.


O, nobil claxon de Dambovita!

Spiritul tau strasnic si iute la manie e plin de barbatia apusa a strabunilor,
Tu nu ai ochi..pentru nimeni altul decat drumul tau spalat de naivu-ti scop,
Mania-ti interioara e precum profilaxia unei boli de mult apuse,
Zagazul inexistent dintre verdele de semafor si rabdarea ta e demna de mana care te apasa.
Sfichiuiesti cu o razboinica patima orice abatere de la regulile eterne ale mitocaniei.
Tu nu dormi. Tu existi!

Presa gratuita

De ceva vreme incoace statiile de metrou din Bucuresti gazduiesc, pe langa vesnicul "Compact", o alta publicatie pentru care nu platesti nici un sfant. "Ring" a intrat deja in sangele calatorului care atunci cand nu mai gaseste in "tomberonul" portocaliu "Compactul" se arunca hulpav in bratele grase si prolifice ale tomberonului alb cu stiva de "Ring" aferenta.

Ca orice lucru care-i gratuit, nu-l blamez ca le cam trage pe stiri gratuite. Dar inteleg, dupa aspectul sau "profesionist", ca are si un corp editorial, ceea ce-i mirific. Depinde insa cum catalogam o stire gratuita.

NU pot sa neg ca au aparut si stiri de un senzational absolut. Aici toata stima. Au fost primii la fata locului si au tratat in exclusivitate subiectul. Breaking News-ul de acum cateva saptamani de pe prima pagini nu mai are nevoie de comentarii: "CRISTINA SPATAR COMBATE CANICULA CU APA". Absolut fantastic! Perplex am ramas in fata undei de soc provocate de o asemenea bomba jurnalistica. Clipeam precum un prunc naiv si nu ii intelegeam dimensiunile colosale. Restul stirilor nu au mai fost suficient de bine paginate incat sa ajunga pe suprafata ochiului meu caci am aruncat ziarul imediat.